pot să descriu viața incredibil de exact
s-o așez în forma cea mai perfectă posibil
deși nu sunt lângă tine și nu am cu cine vorbi.
intru acum într-o nouă iubire
dar nu iau seama la ce simt.
sper însă că
mai încolo
nu acum
mai încolo
să-i pot trăi vraja
cu toată luciditatea asta de care nu mai putem scăpa

mai ales îmi e dor de tine
în lipsa ta îmi lipsesc și eu mie

merg absentă prin propria mea viață
cum spunea Vanea îți mai amintești de el
sunt prezentă în mine vreo două ore pe zi
când mă duc și mă întorc cu metroul
în rest mă uit la maratoane dupa jane austen și surorile bronte
totul s-a ecranizat
propoziție cu propoziție
eu trăiesc însă
o întâmplare secretă
încă neecranizată
ca o duminică dintr-un viitor film brazilian
locul se cheamă la Miss Favela
undeva în New York
e ca la sat
la mine sau la tine
casă vopsită cu var
cu o dungă vernil pe dinafară
uneori vine și bunicul
are brațele încărcate de flori
mai sunt și unii
niște dealeri de ferentari
regi-fotbaliști cu gagicile lor
și un student distins
cu papion
cu șosete în dungi
seamănă cu gerard philipe
bandul cântă
lumea dansează în mijlocul zilei
asta se întâmplă pe la două
se ridică din fața fripturii și dansează
și burta mea e rotundă
e portocalie
ca o duminică braziliană
o nouă iubire
și pretind uneori că e din cauză că am mâncat mai mult