când fericit adam umbla prin rai
necunoscut eram însă eram și eu cu el
și tu umblai aiurea pe-alei șerpuitoare
cu prea frumoasa eva adormită-n tine

ne-am întâlnit mult mai târziu la zi mare
îmbrățișați în dor pe-aceeași cruce
într-un Iisus ce se ruga tânguitor
pentru destinul ce ni-era bătut în cuie

și ne-am iubit la modul cel mai vinovat
în lutul nostru păcătos de pamântean
uitand de Tot de rai de măr de șarpe…
nu ne gândeam că Totul n-a uitat de noi

mai exersam formula fericirii-n doi
în ziua blestemată-n care ai plecat
să ne găsești planetă caldă mai de soi
de-atunci m-afund cu fiecare zi-n păcat

sunt disperat să aflu-al existenței sens
în lumea asta rea și fără niciun rost
știu că rămânem veșnici dincolo de noi
și sper că fi-vom iarăși ce am fost