acolade între timpanele noastre
ecuații matematice de noapte
aprind focuri
licurici de niciunde apar spre alintare
chiar luna devine o floare de cactus
ce însetată ridică nori din ocean

acolade între privirile noastre
note și corzi
melancolie

nisipul se mișcă ușor sub tălpi
de parcă îl învie un duh
clipe în ore
rotițe de aur simt
de visul cuprinde inima
precum o cloșcă oul
noi adormim în picioare
cu ochii deschiși

departe
sub văluri de așteptare
o întâmpinare răutăcioasă
ne pierde venirea

si e prelung do conduce
pornirea din suflet
de sus peste lume