Ca o reacție la sutele de cretinități reversate în presă și mai ales la Tv, pe tema dezastrului din Japonia, am făcut un mic efort de imaginație. Mă gândeam cum ar fi dacă ne-ar teleporta un zeu absolut pentru câteva zile în ținuturile nipone. Ce am face, cum am reacționa, cât de bună este mămăliga mioritică explodată și la ce ajută spiritul social? Printre scenarii câteva sunt de tipul:

1. La venirea valurilor seismice dinspre mare, lumea nu s-ar fi anunțat reciproc iar aceia care știau de fenomen, ar fi mers să caute pe plajă pește și fructe de mare. Ca la scufundarea supermarketului din Ocna Mureș.

2. După ce cutremurul și apele învolburate produceau mari pagube, de vină era Dumnezeu care și-a luat fața de la noi, păcătoșii. Însă morala creștină nu ar fi avut aplicație când ar fi fost vorba de furturile bunurilor trecute în devălmășie prin efectul calamității.

3. La televizor ar fi apărut cel puțini 10 mari specialiști în seismologie care ar fi afirmat că ei știau exact data, ora și minutul când s-ar fi produs cutremurul, însă datorită fondurilor insuficiente alocate de stat pentru cercetări, nu au putut să înștiințeze publicul.

4. Partidele politice s-ar fi acuzat reciproc pe tema proastei gestionări a clădirilor din administrație și pe tema desuetitudinii legii autorizării construcțiilor. Certurile ar fi durat luni de zile iar măsurile pentru stoparea efectelor dezastrului le-ar fi luat fiecare în parte, la casa lui.

5. În magazine nu s-ar fi încolonat docil mai nimeni ci lumea ar fi tăbărât disperată să demoleze rafturile din instinctul primar de supraviețuire. Numai la știrile despre inaugurarea nu știu cărui centru comercial să ne gândim, când românii s-a luat la bătaie pentru greble și pămătufuri la reducere.

6. În centralele atomoelectrice, la prima fisură, șeful muncitorilor ar fi întrebat cine se oferă voluntar în lupta pentru răcirea miezului radioactiv iar răspunsul clasic ar fi fost: - Ce?! Să rămân eu? Dar rămâne dracu că nu m-am prostit, să mă ierte Dumnezeu!