bine-ai venit nălucă
sunt aici lângă tine cam obosit un pic
de lunga așteptare
dar noaptea sper s-a risipit
ai venit cu zorii
planeta are patru miliarde de bărbați
și tu mă alegi tocmai pe mine
să-ți fiu cel mai aproape
făt-frumosul care-ți alungă singurătatea și durerea
ce dulce beție aroma ta de muiere împlinită
încă tânără și flămândă de dăruire
mă amețește ca mustul
ce iarăși încearcă să se prefacă-n vin

te văd deja regină a nopții mele
cum începi să te deschizi printre atâția fiori
o petală… încă o petală… și încă una
curând vom deveni pocalul
în care tu vei fi ambrozia și nectarul
iar eu umil pistilul
menit să fecundeze fericirea
pe care bieți drogați vom sorbi-o împreună
să ne ostoim pofta de viață
beat te-oi răsădi în glastra inimii
și te-oi uda cu lacrima recunoștiinței
fermecătoarea mea floare de dor

mă orbești cu atâta lumină îmi vâjie capul
și îmi adorm insomniile
nici gândul nu mă mai doare
perfidă capcană norocu-mi surâde
mă țese în pânza de vise
și parcul e numai al nostru
surâzătoare iubirea ne face parșivă cu ochiul
iar zorii din suflet se grăbesc
să ne răsară un alt soare
mai mare… mai cald… și mai roșu
un soare numai al nostru

băncuța de altădată
maldăr îngălbenit de frunze uscate
ce răspândesc în jurul lor magie
tocmai a luat forma trupurilor noastre
doar pentru noi primăvara a venit
ne privește complice dintre cârdurile de cocori
și viața o ia de la capăt
cealaltă prea era searbădă chinuită și fără de rost
aleile iarăși ni s-au deschis
și lacul s-a trezit între valuri
păcatul plutește nevinovat deasupră-ne
miasmă dulce îmbietoare

cerul ne valsează pe o muzică îngerească
și eros tocmai se pregătește să ne săgeteze
ai mâinile reci dar toată ești o torță
sau poate chiar rugul speranței
mă frige pulpa ta timid alipită lângă a mea
vântul îți dezvelește rotunjimea și tremur
tremur tot culcat lângă tine
abia de-ndrăznesc să te ating
strecor șovăielnic mâna pe coapsă
și ard de nerăbdarea să te mângâi
pe trecut și pe zona fierbinte
mi-ai ghicit dorința și mă lași...

simt cum te înfiori
și te strângi mai aproape de mine
o iederă ce se încolăcește pe raza de soare
și plouă peste noi
cu flori de măr și solzi de șarpe
două pere bine coapte sânii tăi
tocmai s-au muiat de dragul meu un pic
cât să ne înlesnească păcatul
îi simt mai calzi și mai aproape
cum îmi devorează trupul
undeva în abisul ființei ceva nedeslușit mă arde
ca o flăcară a iadului
sau a judecății de apoi
încep să-i alint în neștiire
degetele frământă sfârcurile încă tari...
doamne ce arzi de bucuria de-a mă lua

respiri precipitat lângă urechea mea
că nici nu deslușesc ce îmi șoptești
ceva despre luntre și caron
în sfârșit doamne
da da mă vrei… mă vrei
te regăsesc în ochii mirați și-ntrebători
ești taina ce mă îndeamnă să urc
să urc către cer spre everestul nefiiri
lumina lor ciudată mă cheamă
mă îmbie să-ți penetrez neștiutul
abia de îți ating buzele
cât să le simt cum freamătă
de amintirea neâmplinitelor dorinți
mai păstrează încă gust de secetă și lut
dar ești aici ești încă aici… mi-e bine
că-mi vine să urlu
deasupra cerul mă invidiază cu milă
prin miliarde de stele ce sa sting
bine-ai venit nălucă
destinul mă sărută… și mă iartă!