E seara, doar umbra crengiilor îmi ține de urât
Melancolia ma învăluie într-o lume doar a mea
Iar algoritmul iubirii îmi e prieten
Așa trec seriile când ești departe
E haos în jur și-ncerc să mă regăsesc
Dar cred că e în zadar
Dragul meu, spre tine pășesc
Cu sufletul mă apropii și simt
Simt cum totul e unitar
Iar singurătatea, seriile și umbră
Îți deschid poarta spre iubirea mea
Și noi clădim astfel universul
Un pas, doi și tot așa
TE PREÞUIESC...