Mă pierd în zgomot surd de ciripituri. Și simt că strigătul meu e mult prea discret ca să-l reperezi cu binoclul tău ce pare a-și pierde charm-ul; uneori mă gândesc că o să arunci o vrajă asupra mea și o să mă transform într-un pescăruș înfometat, pierdut în centru urban, căutând o fărâmă de tandrețe într-un miez de baghetă…

Știu că pleznitul meu frenetic de aripi nu se compară cu cel al unui șoim pleșuv și n-am penajul necesar să te fac să-ți dorești să rămâi aproape. Dar pot doar să sper ca într-o zi o să zărești în mine o copilă stângace, ce noaptea se transform într-o privighetoare, a cărui cântec să îți facă plăcere să-l asculți necondiționat…