cresc din zăpadă e ca și cum ai face un bulgăre
magic/ undeva între straturi/ neapărat între
straturi de alb/ între cerul și pământul
zăpezilor

dacă se naște o vulpe argintie auzi urletul apei
din gheață. apa captivă din cubul de gheață.

strângi pumnul ai impresia că cineva te învață
să supraviețuiești la -60 grade Celsius
e momentul când vulpea se adâncește în tine
nu îți mai știi mișcările/ nu/ nu îți mai aparții
de parcă degetele tale – ghearele ei
pielea ta – blana ei
somnul tău – visul ei
am o creatură răcoroasă în mine, vei spune
crezi că e bine așa/ te așezi între lucruri/
și taci amorțeala e doar pentru tine acum
tot ce ți-a rămas – libertatea de a-ți pierde
toate simțurile în timp ce ea, friguroasă
placidă va scotoci prin tine camera-siberia

iar camera-siberia e locul acela în care
timpul se îneacă și scuipă așteptarea te
leagă de lucruri
și