Am fost acasă
în bărăganul torid
să caut urmele mici
degeaba...
timpul nu-i de găsit
iar vremea retrogradă
mult,
mult prea mult
înapoia nașterii mele.
Totu-i străbun,sărac și rece
nu mă regăsesc în ceva,
doar tavalugii vorbesc,
fugind de-a-ndandaretelea și ei...
"Veșnicia s-a născut la sat"
sunt tristă și vinovată
de cuvintele tatei.
Ea este sus, în alte sfere
unde lumina
se dispersează politic
într-un curcubeu nefiresc.
Am fost acasă
și picur plângând
rătăcită-n zilele mele.