Dați-mi un doctor pentru cuvinte!

Prea mă dor ochii în care lumina se adâncește,
culorile parcă dansează,
vântul îmi alunecă prin suflet,
dinspre atrii se aud
cum bat litere aiurea;
mă visez frunză, cocor sau fluture,
lumina tocită- târându-se,
îmi imaginez universuri posibile
în care oasele albite de tristețe
calcă peste noi,
desprinzâdu-se unele de altele;
lacrima curge pentru fiecare,
dă la o parte priviri,
mă face ghem de singurătate
iar rictusul din colțul gurii
îmi traduce pe fața voastră
liniște- neliniștea
pentru tăcerea mea obosită
sau logoreea îngâmfată și nesuferită

Lumina cade mereau orizontal,
inima- mi bate vertical,
pe cer văd zece sori cu ochi pătrați,
sângele gol îmi curge-n franjuri,
printre degete;
văd planete de îndrăgostiți
prin tunele vegetale,
arborii- noaptea- se dilată
și-mi apasă retina;
aripile frânte îmi alunecă prin pori,
văd noaptea stând într-un picior
( desenându-mi cerul pe atrii)

Vedeți? Am intrat în conflict cu destinul!
Dați-mi un doctor pentru iubire
să mă vindece de cuvinte,
preț de- o frunză, de- o clipă
sau, dacă nu, măcar o rețetă pentru singurătate,
parafată, înregistrată, semnată!

Altfel,
jur pe mărgelele de rouă
care se cațără pe trupul meu,
pe estuarul de tristețe din esența noastră,
că accept experimental noului medicament
ECTHOS SINGULARIS!

Vă rog, împrumutați-mi doar
doctoral vostru de iubire
de cuvinte
sau de singuratate!

Ileana Popescu Bâldea