Ca orice om mă gândesc și am făcut-o din copilărie cum va fi moartea și mai ales ce urmează după ea.
Poate că am înțeles de la început greșit, poate nu, dar cred că este corect să presupun că raiul nu este ca o vilă pe malul mării, cu vin grecesc, sunet de buzuki și concursuri de bridge regulate.
Nici măcar nu este clar dacă persoanele din rai sunt tinere sau bătrâne și, misogin sau nu, am tendința de a considera un loc plin de bătrâne (femeile avînd această tendință longevivă) ca neprietenos (eufemistic vorbind).
Pe măsură ce meditez realizez că raiul ar putea fi asemănător cu unul din saloanele în care fac vizita zi de zi, minus dreptul de ieși când doresc eu.
Gândul că raiul ar putea să aibă tenta feministă (pe undeva inversă perioadei trecătoare de pe pământ), în care de fapt femeile să se înfrupte din sufletele veșnic pregătite pentru sex bărbătești, după pofta inimii (noi fiind cel mult admiși pe post de răsplată pentru lungii ani de preacuvioșie le acestora) este prea dur pentru a-l putea suporta.
Dieta, așa cum reiese din unele aluzii biblice se bazează pe fructe, nu par a fi animale sau grătare în locație și, deși ideea de alambic ar putea veni, mă îndoiesc că procesul de distilare va fi cu adevărat tolerat.
O astfel de continuare a dietei (inutile) din ultimii ani de viață poate fi eclipsat numai de gândul de a fi fugărit de băbuțe libidinale doritoare de a-și lua răsplata abstinenței din perioada tinereții, pe Pământ.
De fumat m-am lăsat, deși s-ar putea ca , profitând de statutul de decedat să îmi treacă prin cap să reîncep (oare or fi și culturi de tutun între meri?).
În orice caz slabe speranțe de a regăsi acolo pe marii producători de tutun sau trabuce.
Una peste alta, deși recunosc meritele unei temperaturi stabile și posibilitatea ca administratorii resortului să foloseasca un ton mai adecvat în relația cu mine, am mari rezerve că raiul mi se potrivește.
Pe de altă parte deși o publicitate negativă (unii i-ar zice propagandă) însoțește noțiunea de iad, nu pot să nu remarc unele elemente pozitive.
Desigur că cei care sunt cu adevărat meteosensibili și care nu suportă căldura de loc ar fi bine să se pocăiască din timp.
Pe de altă parte posibilitatea ca receptorii termici post-deces să fie mai permisivi, puterea obișnuinței si șmecheria românească ar putea să creeze unele posibilități poate neevidente momentan.
Adoratorii de saună, de jacuzzi chiar cred că se vor adapta cu ușurință.
În plus posibilitatea de a proiecta și a utiliza lăzi frigorifice nu este cu adevărat exclusă. Dar, la scară cosmică, toate aceste inconveniente se vor topi când vom constata că toți bețivii, femeile de moravuri ușoare și starurile rock vor fi acolo.
Sincer decât să mă ascund de babe prin rai o să prefer mereu să alerg după nevirgine în iad (chiar dacă sunt conștient că uneori va trebui să duc lupte de lămurire cu musulmanii rătăciți pe acolo).
Probabil că, având în vedere nivelul de joc, multă vreme nu prea voi prea la poker sau la barbut, dar sunt încrezător că bridgeul va fi de calitate și mai ales experții români numeroși.
Sigur că Ucigă-l Toaca o să ne mai sperie cu împachetări și hot springs pe bază de smoală, dar după 10 ani de Iliescu și 10 ani de Băsescu îi voi râde probabil în nas.
Nu cred că plantele rezistă acolo, așa că dieta va fi predominant pe bază de grătar, mai ales că nu pare a fi o problemă cu procurarea mangalului necesar.
Ca atare cred că am motive să fiu optimist și să sper că, dacă nu voi face prea multe fapte bune, dacă mă voi feri de pioșenie ca și până acum, este posibil să ajung în final unde trebuie.