afurisit spărgător de nuci și alte cutii
toracale
n-aveam cum să ghicesc pe moment
tăcerea este o carapace
doar pt cei vulnerabili
pe când noi avem buzele tari
ca de nicovală. ne sfărâmă începutul
lor de verticalitate, chit că glasul
e prea stângaci pt a cuceri așa zgârie-nori,
urmele.


și dacă vezi vreun liliac
el e rătăcitul de care-ți mărturiseam mai devreme
când becul încă nu-mi stânjenise
îngerul păzitor cu fluturi înfipți
în buricele acelorași degete ce au
înăsprit pianul.


în zilele noastre, simplul
fapt de a înlocui nu mai șochează pe nimeni
deși cu toții sfârșim prin a face
tot mai multe exerciții de respirație
ca și cum am asista moartea
la naștere.