există discontinuitate în toată această paralizie
ca și când străzile ar dosi prin baruri goale
întoarcerile

victimizezi prea mult
apusul, îl pătezi intenționat
cu clor și pe bună dreptate
nu te-am iubit, uitucule,

la început


observi și tu ochii mei
sunt niște tranșee în care moartea
flutură lacrimi; numai aiuriții
se îndrăgostesc așa, din prima
de o femeie ca mine când
de fapt nu era nevoie
decât de un mic răgaz în care să
consolăm singurătatea că a rămas
fără purtător