până la un anumit punct
nu se amestecă
umbrele astea
roșesc din orice
că-mi vezi prin cer că-mi vezi prin haine

aproape că-mi lipsești poate prea pripit
ai crezut că sunt ca orice femeie
cu lacrimi de mănat tăcerea
că-n îmbrățișările tale aud
dumnezeu frecându-și mâinile
ce-avem noi acum
multă
multă iubire nimic teatral
aici, în cel mai îngust loc de pe pământ
nu-i nimic ne pricepem
la inimi, ca la momeli proaspete
ținute la rece. mușcați plăpânzilor
oricum rămân o vreme îndoielnic
uitat
într-un vagon perfect ermetic
din care nu răzbate nici măcar
prăbușirea lui. roșesc din orice
e