ușile atârnă, locul e deja prăbușit
uța, uța, ca niște fălci deschise prin aer
un puști își duce bicicleta la deal pe roți aduce iarbă roșie
mă uit prea de-aproape, aproape c-ating
~
e ca atunci când privești într-un punct și totul în jur
pare că se mișcă și totuși nu
nimic nu rămâne nelocuit, mă gândesc la omul acela
când era mic avea un palton lung de tot și mergea agățat
de gâtul femeii jumătate prun
fugea de-acasă și despre asta ne-a povestit ani de-a rândul

napolitane-n hârtii cu rățuște și portocale roșii
picioarele-ncălzite pe calorifer și trânteala
la sfârșit întrebam când mergem și noi să vedem
prunul crescut pe primul bătrân Spiridon, casa cu broaște de pod
și cu mal

am mers într-un lac de munte
acolo era tot, erau căsuțe biserici și pomi ondulați
bătrânul Spiridon stătea pe prispă avea ochelarii
legați cu-aceeași sârmă cu care
legase și poarta

lacul de munte a fost un oraș
se mai duceau la biserica aceea prin care trec peștii
și chiar credeau că deasupra au stele și nori și că singura diferență
e că ele plutesc

gura omului nu mai tăcea arătându-ne
înotam prin apă ca niște cai înspumați
un copil ne spunea că-i cuminte avea o broască pe umăr și alta începuse să cânte pe casă
aproape zburau și el nu putea, nu putea să cadă
cerea vânătaie rotundă și nu exista dumnezeu
pentru asta

apoi omul acela ne-a ridicat în sus cu amândouă mâinile
hainele lui erau lumină albastră și lumea din jur se făcuse neagră
bătrânul Spiridon și-a scuturat pipa și nu știu
nu știu încotro a luat-o tot scrumul


"And it was the algae, right? It was that phosphorescent stuff that gets churned up in the wake of a big ship. And it was - it was - it was leading me home - Apollo 13"