voiam să-ți spun despre aer, despre perdeaua
mișcată de vântul subțire și despre cum
lumina face din oboseală un fel de miere
pe care o iau în pumni și o întind împrejur
ca pe un cerc dulce al vrăjitoarelor
care mă ferește de duritate și-mi iartă banalele neiertări

dar toate lucrurile știute stau snop
încinse cu o nemișcare neagră și lată
și nu pot să-ți spun decât despre
neschimbare, transpirație și despre oboseala asta noroioasă
care mi se adună sub unghii de când tot sap
fără să strălucească nimic