Vai, tinere ce zămislești sonetul
Nu ai înțelepciunea senectuții
În albele poeme anii du-ți-i
Priceperea îți va veni cu-ncetul.

Căci numai de Divin în liră vruții
Nu știu simți în geniul lor regretul
Ce îl încerci asemenea cu bietul
Ce-n colțul străzii numără mărunții.

Ascultă bine, vorbele-mi reține
Ce ai sădit acum va fi perenul
Acelei clipe care-n veac va ține.

Când pregătit de veci va fi terenul
Omătul liniștit stă în terține
Zăpada umple-n marmură catrenul.