An de an, de Halloween,
Chiar în fața casei pun
Un dovleac baban și plin,
Ce-l pictez, cât sunt de bun,

Într-un drac hidos, vădit,
Ca atunci când seara vin
Puradei cu “trick or treat”,
Să se sperie puțin,

Și ca-n orice an, mereu,
Chiar și ăi mai măricei,
Cum zăresc dovleacul meu,
Zău că…fac pipi pe ei !

Numai că pe strada mea
Stă și John, din Roșiori,
Care, cu Lenuța sa,
Are patru drăcușori…

Ãștia, când apar mascați,
(Sânge de român curat !)
Nici un pic nu-s speriați
De dovleacul meu pictat,

Și din contră,-a doua zi,
Când mă uit pe geam, constat,
Cât de mare el ar fi,
Că dovleacu-i speriat !

Valeriu Cercel