agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-11-15 | |
Doar plimbându-ne printre moliile umflate de cortinele pe care le-au ros, vom realiza că părinții sunt mai acustici decât noi. Vom știi clar că suntem urmăriți de un ochi ce abia așteaptă să ne înțepe în ceafă ca un scorpion. Îi vom lăsa însă pe ceilalți să viseze locotenenți și camere goale cu câte un bolnav de amețeli întins pe podea, ascunzând mantre prin manșete. Ca la șotron, vom țopăi pe gurile iubitelor de vor zdrăngăni cheile din buzunarele buzelor. Muzica ambientală va supura pe hard discuri, cd-uri, dvd-uri, dezvăluindu-și adevărata valoare ascunsă până nu de mult în izmenele lor neschimbate din copilărie. Maestrul, cu umeri de bovină, ochi de chihlimbar, piept lichid și membre de cenușă, se va balansa, lovindu-ne în centru capului cu un cioc de rață.
* Pe deasupra noastră vor trece păsări aproape moarte, din respirația lor vor cadea ligamente. Va fi cazul să tragem de brațe în îmbrățișări ca de niște bretele; să ne vizităm piramidele de sub pat să ne jefuiască hoardele de hoți de tot ce am fi vrut să avem. * Și toate astea pentru că nicând Dumnezeu nu a fost mai dichisit. Ca o sperietoare îmbrăcată în costum versace, așa ni-l sculptează ei, cu mâinile lor ca niște cucuruzi. Lingușind acordurile în locurile cele mai moi, se desfată și se alintă prin iarba ca o sare deghizată, mutată de sub limba întunericului. Ei nu văd din urechile lor că în spatele ploilor, a ninsorilor, a vântului, a arșiței, cineva bate darabana, și caii adevărați se transformă secundă de secundă în alt animal. Și dacă văd, știu că e mai bine să râgie pe înțelesul pietrelor, ca niște șlefuitori de lături. * Este de neimaginat seninătatea cu care se pune pe orizontala crucii, polobocul. Se ridică la rang de altitudine orice greață cu simptome clișeistice. Se amestecă ascensoarele în olița de noapte și fiecare iese dimineața, cu odihna tunsă școlărește. * Treziți-vă cu ură, spre voi vin veseli oameni cu strigoi atârându-le din carne. Dați-le nume doar cât să-i omorâți, Faceți un bine aruncându-i într-o groapă plină de nicovale. Trebuie să fim prevăzători și să nu lăsăm niciun loc pe acest Pământ unde să nu fi făcut dragoste.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate