Cat de greu trebuie să fie
în tine!
Când te privesc, mâna-ntinsă
se topește vulcanic.
Mă retrag violent,apoi tresar
de teamă,rușine,durere.

Ca un animal caut limbi tămăduitoare
și mă-ndemn să folosesc mâna rămasă
apoi îmi amintesc sacadat!
cealaltă mi-ai smuls-o
când am vrut în brațe să te iau.

Fioros, arunc în amintiri
cu pietrele din mine.
schelăind, adunându-și mierea,nămolul
se retrag și mă ridic din moartea de decenii.

Până data viitoare!