26-octombrie-2011

,,Ia să ies eu din bârlog! '', mi-am spus, la sfârșit de toamnă.
Și am ieșit, întâia-și dată, la Librăria Mihai Eminescu, unde conu' Samson își lansa cel de-al doilea roman - ,,Þiganii, aurul și diamantele''. Mare pompă la 'tălică, nene Iancule! bahica de cinci stele, bonbons au chocolat - la discreție- pentru madamele de pică, surâsuri pe sub mână și mai ales oameni mari: Ștefan Doru Dăncuș, Victor Potra, Marin Petrache Pechea, carismatica actriță Doina Ghițescu etc. Poze, aplauze, cuvântări. În fotografii, toată lumea hi,hi,hi, toată lumea ha, ha,ha, doar eu și doamna actriță n-am fost blițate. De ce? Hm! pentru persoanele bine făcute ca noi, încă nu s-a inventat aparatul foto - panoramic iar în cel normal, nu ne încadram bine, pen'că ieșeam prin butoane, așa că am lăsa-o baltă cu instantaneele grande.

28-octombrie-2011

,,Legere Pub''- Piața Rosetti, o lansare unde fumul de țigară era împărat, se încolăcea posesiv în jurul celor prezenți, sugrumând demonic persoanele nefumătoare ce ieșeau să ia o gură de aer curat, noxe - made in centre de Bucharest. Am rezistat eroic strânsorii împăratului, scanând cu atenție mulțimea din jur: tineri, mulți tineri, iubitori de poezie, serveau cafele și ceaiuri, îndulcite cu versuri. În față, pe o mică scenă improvizată, Claudiu Komartin, Radu Voinescu și Andrei Zbîrnea, comentau citind ,,Rock în Praga'', volumul de poezii lansat în acea seară. Mi-a plăcut în mod special modul deschis prin care invitații angrenau în discuție publicul, un open stage liric reușit. ,,Mai vrea cineva să citească din volumul de poezii?'', întreabă Claudiu Komartin. N-am de lucru și ridic mâna. Mi se trimit cartea și microfonul, căci eu nu catadicseam să înot până acolo, pentru a mi le lua singură, s-ar fi făcut pârtie in urma mea și aș fi ajuns dimineață pe scenă. Să revenim. Aleg o poezie- ,,Track patru:(apropie-te)''și îi zic cu aplomb: alea - alea, alea - alea, închei victorios: ,,apropie-te și nu te speria''. Abia la acest din urmă vers, mi s-a auzit vocea, mi-am dat seama că microfonul fusese închis până atunci. ,,Bine că am auzit finalul să nu ne apropiem'', glumește Claudiu Komartin. Lasă domne' că știu eu, ați făcut-o special, să mă sabotați, eram femeie și n-aveam ce căta acolo, nu-i așa? Nu eram nici Adela lui Andrei, cea cu ,,ochii verzi'', a cărei durere,,s-a frânt într-un pahar cu apă minerală'', în care el, reclamantul, a turnat ,,cianuri'', nici ,,Sînziana/paste alla carbonara și limonadă...''. Periculos, domnule, tânărul Andrei, mai cu seamă atunci când scrie versuri coborând scările: ,,și/ strig/și/ strig/ și strig/și strig...''. Citiți repede și veți auzi poezia - ,,cobor scările''.

11-noiembrie-2011

La o zi după ce timpul mi-a pus pe umeri încă un an, împlinind tragica vârstă de...(aiurea-n tramvai, nu'ș ce mi-a venit!), am luat-o pâș, pâș, spre ,,Club Control''.
Eeeei! aici se simte miros de bon ton. Am întâlnit condeie strong: Leonard Ancuța, Dana Banu, Victor Potra, Anca Mizumschi, Catia Maxim, Dan Mircea Cipariu etc.
,,Va fi o lansare la care n-o să vorbească criticii'', spune Suciu...cum care Suciu, frate? ,,Ciuciu'' - ,,Prietenul nostru Suciu, care a supraviețuit zăpușelii/ și cancerului și-a murit într-un tragic accident de trotinetă/la vînătoare de carcalaci, a fost un om înțelept...'', Suciu, cel cu senectutea ,,din ce în ce mai scurtă'', n-am spus-o eu, ci el, Suciu, cel care afirmă, cu mâna pe...inimă, că doar unii și alții,,...douămuiștii,/frigidele și impotenții nu văd ce mare a fost Suciu''.
Sinceră să fiu, acum l-am plăcut pe Adrian Suciu, prima dată, nu. Eram la Muzeul Literaturii Române, la o lansare de carte. Singurele locuri libere, se aflau la o masă așezată chiar lângă microfon. Ne-am așezat blând, eu și amica mea. Suciu scanează interiorul, slowly, citește titlul poeziei, apoi invită pudibonderiștii afară. Simpatic, Suciu ăsta! mi-am zis. ,,Cînd vine moartea, am s-o pun capră, / să i-o trag pe la spate până transpirăm amândoi...'', răcnea Suciu. Hait! mi-am zis și hîrtia pe care o aveam în mână s-a mototolit instant. Să fug, sau să mă ascund sub masă? Și ne-a tras-o Suciu cu moartea, până când am înghețat. Mă făcusem mică, mică de tot, căci mă speriase atât de tare, încât nici nu mai clipeam atunci când m-a privit fix în ochi, răcnind ultimul vers al poemului său:,,Marș de-aici, fă!''. Zău că mi s-a tăiat de poezie în seara aia. Am rămas fixată pe -No Suciu- pănă la această lansare. L-am citit și reticența s-a transformat în simpatie și admirație. Avea dreptate amicul Geo când afirma:,,dacă l-ai cunoaște, n-ai mai gândi așa despre el...''.
Mi-au plăcut lansarea, prezentarea, invitații și locația. Să trăiești Suciule și să ne revedem peste ,,trei ani''(așa ne-a spus), la următorul volum de poezii!