zvîrl cărăbuși aurii în perpendiculara gîndului
să zbîrnîie clipa-n cruciș
mestec cărbuni din vetrele vechi
și scuip printre dinți
diamante violacee
încă îmi umbli pe poante
in suflet
rotindu-te
lebădă

tai umbrele-n franjuri
le răsucesc și
ele cad tremurător
spînzurate de zîmbet
mirat mă agăț de semnul întrebării
spune-mi
acum cînd cîrtițe ies
din găuri negre cerești
și ochii-mi sînt
sori gemeni rîzînd
mai știi ceva de sutienul pierdut
în acea miriște-a nopții
eu încă
pe gît
sub plasture
să nu se șteargă
mai port semilunile roșii
rîzi
bătu-te-ar pe sînii zburdalnici
privirile mele
hai
vii