agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-02-17 | |
am ajuns să regret tot ceea ce nu făcusem din tot ceea ce viața –mi oferise
să-mi pară rău că nu purtam centura neagră șapte dan așa cum s-ar fi meritat într-o lume de ticăloși cei trei campioni mondiali de arte marțiale care cândva mi se părusera inutili și pe care-i ironizasem cu fiecare ocazie după ce se antrenaseră șapte sau opt ore și făcuseră un jogging nesemnificativ între bucurești si ploiești mie ignorantului acum mi se părea că am comis o mare și enormă prostie din comoditate sau dintr-o neroadă –ncredere –n sine nu-mi fusese dat să particip la masacrul lumii cu mult înainte de a fi victima unor ticăloși pe care–i credeam amici și locul cald al intoarcerii acasă care nu mai era decât oarbă părere mi-a fost dat să-nțeleg cu mult mai târziu că nu participasem din întâmplare la cele mai cumplite antrenamente de pe fața de jad a pământului pe timp de pace când cei ce se pregăteau pentru o confruntare banală își dădeau sufletul spărgând piatra cu pumnii fără să țâșnească pic de sânge ori să sară gardurile și zidurile dintre tramvaie fără bilet de voie până când cei opt conductori solicitau biletul la control tramvaiul era deraiat prin forța loviturilor-gigant a căror singură intrebuințare era sinonimă cu scoaterea dintr-o suflare a șinelor de cale ferată ori cu întreruperea curentului electric fără să se fi întâmplat nimic în prealabil fiind martor la un proces apărând o doamnă tâlhărită de țigani într-un troleibuz până ce a intervenit poliția cablurile fuseseră tăiate pe o rază de 30 de km un cartier întreg nu mai avea lumină și în lipsa unui fbi românesc ultimii polițisti care mai rămăseseră să-și facă datoria prin absurd fuseseră trimiși în vacanță la roma să contemple pieta lui michelangelo sperând ca prin aceasta incultura crasă din școala românească va fi suplinită apoi cel care-mi apreciase calitățile de luptător m-a luat de braț întrebându-mă la câți dan am de gând să mă opresc deși tăcerea pietrelor e virtutea absolută a celor care luptă pe viață și pe moarte cu prostia și ingratitudinea într-o lume de nebuni regretul meu a fost acela de a nu fi urmat cu sfințenie nebunia lui hamlet azi când ticaloșii sunt cu mult mai numeroși decât în vremea lui shakespeare când totuși mai exista un oarecare merit și privilegiu mă uit lung-prelung la mine însumi și nu-mi vine să cred că joaca din timpul curat și fără griji devine realitate criminală într-o noapte când nu așteptam pe nimeni și cum nu mai suportam angoasa lumii tatăl meu unchiul meu opt generali de front și opt colonei de la trupele speciale au oprit la poartă au băut o tonă de vin au spus bancuri porcoase și au injughiat un bou a cărui piele nedubită avea exact dimensiunile mincinoase ale careului de fotbal sportul demonic de a cărui vină de a se fi născut treizeci de miliarde de pământeni nu mai apucaseră să se spovedească începuse războiul și țara mea era o simplă beligerantă singurul teatru de luptă după ce toate amfiteatrele din grecia antică fuseseră părăsite fata pe care o credeam aleasa inimii nu mai este ofelia omul pe care-l credeam înțelept și divinul mecena al tuturor artiștilor lumii s-a dovedit a fi monstruosul urmaș al lui cain și care ca să nu-l supere pe baiatul meu la fel de puternic ca tatăl său și invincibil și-a cerut scuze printre dinți mai mult înjurând decât cerându-și scuze neștiind că tatăl băiatului meu îi îngenunchease pe cei mai buni călugări chaolin consternați de –a dreptul cum de la statuia lui enescu din piata operei și până-n piața universității forța plăpândă a poeziei poate escalada himalaya pe o pantă cu mult mai abruptă decât autostrada pe care jim morrison făcea autostopul arătându-mi că-n america despre care vorbesc nu există pumni ci lacrimi lacrima lașității de fi mereu singur lacrima aceluia care nu poate să se oprească nicicând din alergare lacrima ironică și fără frică a dementului de pe scaunul electric apoi a venit un alt amic al meu și el campion mondial în artele marțiale singurul lui păcat major fiind acela de a se-ncumeta să facă sex doar cu studentele din anul trei de la drept viitoare distinse judecătorese-vulpi pentru că aceasta e definiția curtoaziei fără intense friguri existențiale nu știu de ce într-un oraș metropolitan amicii sunt mai numeroși decât intersecțiile probabil din cauză că nu ai timp să-i pui la încercare și cum spunea stoiciu nici nu trebuie să vorbești altfel decât cum trebuie despre cei pe care Dumnezeu ți i-a pus în cale ca și cum ai vorbi mereu doar și numai despre Dumnezeu primind fără umbră de întrebare întreită binecuvântare |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate