agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2164 .



libertate
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [clara_bell ]

2012-03-05  |     | 



În povestea asta, de-acum treizeci de ani, omul și calul nu erau prieteni. Aș spune că dimpotrivă, dacă n-ar fi fost fascinația față de cabalină pe care-o resimțea fiica maimuței, la fiecare-ntâlnire cu Surul, pe cărăruie. Calul fornăia amenințător, proptindu-se pe copitele dinapoi, copila se mai uita o dată-n ochii negri ai animalului și fiecare elibera drumul cum știa mai bine, alergând de să-i iasă ochii.
Într-o zi se nimeri altfel. Calul fu strunit bine de stăpânul lui, iar copila fu apucată de încheiatura mâinii când tocmai lua startul în cunoscuta cursă nebunească spre casă.
- Ia stai, bre, așa!
Ochii lui, la fel de negri ca ai surului, mocneau din adâncuri. Copila se lăsă moale sub mâna ce-i strângea brațul și făcu trucul ăla cu smuceala. N-a mers și omul a râs, gâlgâit, ca pentru sine.
- Ia, hopa-sus!
Cu degetele-n coama calului și pulsul zvâcnindu-i în urechi, fata înțepenită de frică era hurducată leneș de calul care părea că nu-și dă seama ce povară poartă. Când au ieșit din crâng, omu-și azvârli pălăria pe spate cu un bobârnac și lovi animalul pe crupă îndemnându-l la fugă.
Bărăganul se-ntorcea cu tot cu ciulini, înpoi în timp, înghițit de galopul deznădăjduit. Sub glasul copitelor pământul suna ca un descântec, degetele-și reprimeau moliciunea iar frica prindea puteri transformându-se într-un animal fascinant. Dură puțin, cam cât o viață de om. Calul se opri asudat pe buza malului, ochiul Buzăului luci ascuțit în lumina amiezii iar vraja se prelinse, ușor, printre sălcii.

Bunicul își mușcă mustața.
- Nu iau lucrul altuia, mă, omule!
- Îi calu’ fetii, nene!
- Fata n-are niciun cal! Am crescut-o de când era cât lingura și știu.

De sub ilicul țiganului, jungherul clipi ca ochiul Buzăului. Bunicul împinse plodul în brațele bunicii care-și îndesă strigătul cu mâna, înapoi, de unde venise.

- Io, dacă nu-l iei, nene, io ți-l dobor aci-n bătătură ca p-un porc! Să mă ia dracii, dacă nu-l omor!

L-a luat. Speriați cu toții, cal și dobitoace!

- Ar să vie țiganii să ne prade, Ionele, ascultă-ncoa’ la mine. De-aia au adus calul. Du-le animalul înapoi, omule, ăsta nu-i fapt curat.

Nu l-au dus înapoi, l-au dus a doua zi la târg și l-au vândut. Au pus banii la CEC, pe numele fetei, să-i scoată cu mâna ei, când va crește. În atâția ani, putea câștiga și dacia albă pentru mamă-sa, dacă avea noroc!
N-a avut! Iar surul i-a plătit un drum la Paris, mult mai târziu, când nimeni nu-și mai dorea “dacie”.

Am zis? Omul și calul n-au fost niciodată prieteni. Despre unul dintre ei știu sigur că și-ar fi dorit-o, dar planul lui Dumnezeu a fost, probabil, altul. Sunt clipe ca astea, când mă străbate glasul inimii bărăganului, frământată-n copitele surului.
N-am alt cuvânt pentru toate-acestea.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!