Ieri 27 Martie a avut loc la Tel Aviv la Casa Scriitorilor o seară literară

onorată de prezența a trei scriitori de limbă română:

Harry Ross, poeta Bianca Marcovici și scriitorul Alexandru Andy

care au citit din operele lor. Introduși publicului de doamna Franisca Stoleru de la ASILR, cei trei au prezentat scurte biografii și ne-au citit fragmente din cărțile lor noi apărute. Am remarcat vitalitatea d-lui Ross, care la 93 de ani e activ, lucid și plin de vervă. Alexandru Andy ne-a delectat cu glume și texte pline de umor spre deliciul publicului aflat în sala de lectură. Despre noua carte a doamnei Marcovici, apărută recent în România sub egida editurii Tipo Moldova ne-a vorbit autoarea iar subsemnatul și-a permis să adauge câteva rânduri despre remarcabila poetă de limba română :




***

Când am întâlnit-o pe Bianca acum vreo 5-6 ani mi-a oferit o carte de vizită:

Bianca Marcovici - inginer - poet. Am zâmbit în sinea mea, ce combinație imposibilă

mi-am zis, câți ingineri ai preciziei deterministe reușesc să producă poezie ? Dar citind-o și cunoscând-o de aproape mi-am amintit de o fabulă a budismului în care aflăm că Budda traversează în plin soare un deșert fierbinte. Zeii, cam 32 la număr, îngrijorați de starea tânărului îi apar în față și oferă fiecare la rândul său câte o umbrelă de soare, iar Budda, ca să nu jignească zeii, se multiplică în 32 de Budda. La fel și Bianca își multiplică personalitatea navigând între inginerie, familie, copii și nepoți ca să găsească timp pentru poezie, adevăratul său violon d'Ingres. Poezia Biancăi este înșurubată în realul nostru complicat, post modernist, existențialist dar în aceiași răsuflare romantic prin speranțele la o lume utopică în care adevărul, sinceritatea, cinstea, pacea devin valori și ținta poeziei. Între fier, betoane și cotidianul nostru dur Bianca Marcovici ne aruncă din Haifa, un COLAC DE SALVARE:




"Sinceritatea este cea mai mare minciună

cel mai mare nonsens

poți fi sincer sau nesincer numai față de tine

eu sper să fiu sinceră totdeauna..




Am simțit Sabia lui Damocles deasupra capului

eroarea pe care am făcut-o netrăind fiecare clipă

sufocându-ne în traume, uneori inventate!

Cei care ne-au părăsit au fost prevăzuți cu colac de salvare."



Poeta manipulează cuvintele cu extremă ușurință, ne răsfață cu vorbe, ea compara viața cu un "lift în care urci, apoi cobori mai oprești prințe etaje ca să ajungi la minus 2, acolo sub pământ.."

Poate de aceea ne avertizează să nu abandonăm reveria virtuală a esteticului construit din vorbe, așa cum face în "Pășește încet printre ierburi":




" ..nu reveni la concret

lasă-ți pulsul să accelereze

rimele pierde-le printre rânduri

Rodrigo adu-ți aminte Rodrigo

pășește încet

printre ierburi doarme cineva.."




Bianca este permanent conectată la realitate, poezia ei este o cronică a Israelului modern, a orașului Haifa, a muzeelor din Cezarea, a catiuselor căzute în nord, catastrofalul incendiu al Carmelului, dar și a moralei noastre ciuntite, care o afectează, după cum vedem în "Parfum de femeie":




"pe strada mea copacii au înflorit sfidător de frumos

pentru o țară care te ucide prin căldură, frică,

sufocându-ne prin lipsa de tandrețe

n-am mixer de cuvinte

simte-mă zilnic! "




Închei cu admirație, cu felicitări pentru noua sa carte de poezii, mereu actuale, mereu proaspete, axate pe toate fațetele exterioare sau intime ale conștiinței noastre.




Până la tine Bianca

(și nici după tine )

n-a copilărit nimeni

de o mie de ori ..




Adrian Grauenfels

2012
SURSA:http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/bianca-marcovici-poeme-de-pe-cele-dou-maluri-ale-sufletului