Mottoul romanului:

"Socialismul - glumă proastă
E-o steluță înroșită,
Cocoțată - de ce oare? -
Sus, pe stema țării noastre."
(Parodie anonimă, din anii '50, a unei strofe
din "Stema țării" de Nina Cassian:
"Dar steluța cea de sus
Oare ce-o avea de spus?
Socialismul, spune ea,
Se clădește-n țara mea.")

Dedicația romanului:

Acest roman se dedică tuturor celor care
au trăit și au supraviețuit gulagului
adus de tancurile Armatei Roșii
în anii 1944-1945 și care
privesc în urmă cu acea
indispensabilă doză
de înțelepciune...

Cuvântul autorului la roman:

Șaptezeci și… de ani de gulag în Europa

Aplicarea "proiectului" comunismului a început în Europa, pe 7 noiembrie 1917, în Rusia țaristă și, după ce au fost experimentate o serie de strategii botezate "democratice", s-a sfârșit dezastruos - fie prin "revoluția de catifea" din Cehoslovacia, ori sângeros, când armata, miliția și gărzile, deh, patriotice, au tras în mulțime, fiind nevoie pentru curmarea măcelului de un proces rapid și împușcarea cuplului Ceaușescu, care nu înțelegea mersul istoriei și se încăpățina să rămână la putere. Se consideră sfârșitul Gulagului - oare s-a terminat pe vecie? - pe 25 decembrie 1991, când s-a destrămat oficial Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, ca urmare a semnării declarației tripartite dintre Rusia, Ucraina și Belarus.
Un factor deosebit de important al prăbușirii în serie a regimurilor est-europene, de sorginte marxist-leninistă, denumită Toamna Națiunilor, un paralelism cu "Primăvara Națiunilor" din 1848, l-a constituit Conferința americano-sovietică de la Malta, din 2-3 decembrie 1989, când Moscova a sistat acele… "tovărășești" intervenții militare în alte state pentru "apărarea cuceririlor proletariatului" și, astfel, oamenii au îndrăznit să iasă în stradă pentru a cere democratizarea țărilor lor.
Făcându-se abstracție de tonele de literatură proletcultistă, care, așa cum a declarat încă din 1934 Andrei Jdanov (membru al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice) în cadrul Congresului Uniunii Scriitorilor, trebuia să fie "o reprezentare istorică a realității concrete în dezvoltarea ei revoluționară (...) în conformitate cu sarcina educării oamenilor muncii în spiritul socialismului", despre adevăratele motive care au dus la declanșarea revoluțiilor anti-Gulag s-au întocmit din 1989 încoace sumedenie de rapoarte, s-au umplut kilometri și kilometri de rafturi în bibliotecile lumii, astfel încât s-ar părea că nu ar mai fi nimic de spus. În realitate, "societatea socialistă multilateral dezvoltată" din România sau de pe alte meleaguri a fost atât de complexă, mecanismele de supraviețuire în sistemele totalitare, mai ales în stalinism, în dejismul timpuriu sau în ceaușismul târziu, au devenit atât de subtile, încât a rămas destul teren "nedesțelenit", "du pain sur la table", pentru scriitorii de pretutindeni.
Ideea scrierii acestei cărți mi-a venit încă de pe timpul când am acordat asistență didactică în Algeria (1982-1985) și Maroc (1994-1997; 1998-2000), unde am avut mulți colegi de universitate și, în același timp, vecini de apartament, cadre didactice venite din Bulgaria, Polonia, Uniunea Sovietică și Ungaria. Am avut ocazia să ascult opinii, să cunosc mentalități ale unor oameni emanați din Gulagul european, încât adunarea lor într-o structură romanescă mi s-a impus parcă de la sine...
Nașterea "Gulagului din umbra palmierilor" a fost grăbită de prietenii și cititorii mei fideli, care m-au întrebat nu de puține ori: "Pe când un roman?"
Principala temă este comunismul în Europa de Est, cu bunele, dar, mai ales, cu relele lui, într-oabordare în care am încercat să evit patetismul, bazată pe o bibliografie onestă, lipsită de ură ori de sete de răzbunare.
Sunt urmărite și aspecte legate de românism, astfel că, nu întâmplător, personajele principale sunt românofone, chiar dacă ele s-au născut la Moscova, Budapesta, Sofia, Varșovia, Praga sau Berlin.
Pentru ca lecturarea să fie mai atractivă, în roman se găsesc multe descrieri ale unor locuri, care au intrat în circuitele turistice naționale și internaționale.
Există o abundență de date istorice menționate cu acribie - an, lună, zi - pentru că ele influențează destinul tot așa, ori, poate, chiar mai mult decât cele 12 constelații ale zodiacului; de aceea, multe dintre aceste date coincid cu zilele de naștere ale personajelor. Selecția lor este subiectivă, pentru unii un eveniment poate fi important, altora le apare absolut banal, dar, în general, am căutat să evidențiez aspectele majore, de mare impact asupra destinelor oamenilor, precum și amănunte picante, mai puțin cunoscute cititorilor nespecialiști în zona tematică.
Romanul este și o încercare de relatare mnemotehnică a istoriei, cu scopul ca, pe baza unor asociații dirijate, să se rememoreze anumite evenimente importante, de a nu le lăsa pradă uitării de către cititorii în căutare doar de satisfacții estetice.
Am examinat faptele din diferite perspective, să surprind comicul în momentele cele mai tragice și invers - eterna tragicomedie a vieții.
Uneori, pentru a se intra mai bine în atmosfera locului, am utilizat locuțiuni în limba respectivă: arabă, bulgară, engleză, franceză, germană, maghiară, poloneză, rusă, spaniolă.
Personajele sunt imaginare și orice asemănare cu persoane reale este pură întâmplare. Numele fiecăruia (Oprea Vinărici, Velcea Vinărici, Gheorghe Ștăineanu, Sami Ștăineanu, Iscusita Limbășan, Renée Annie Cordescu, Diliuță Beleanu, Ibrahim Bin Aalim, Golda Dreyfus, Hérisson Dreyfus, Hermine Dreyfus, Héron Vallelejana, Hirondelle Vallelejana, Volf Șlimovici Vâsoțki, Olda Konstantinova Kurceatova, Mila Vladimirovna Koroliova, Ivan Petrovici Asan, Maria Tocomerovici Asana, Petar Kaloianovici Asan, Kaloian Borilovici Asan, Mátyás Kórvin, János Kórvin, Margit Kórvin, Vajk Kórvin, Erzsébet Kórvin, Aleksander Góralski, Tomasz Góralski, El¿bieta Góralska, Józef Góralski, Danuta Góralska, Maximus Acribianu, Niemaszczêœcia Zamoyska, Jan Hus, Jaroslav Hus, Eva Husá, Nihilistus Yaya, Johann Weissmüler, Wendel Weissmüler, Helga Weissmüler, Wenzel Weissmüler, Helma Weissmüler, Werner Weissmüler, Taiș Dzakiraalfil etc.) este un cognomen, care ar sugera o anumită trăsătură a personalității, o anumită situație, un anumit context.
Am lucrat aproape doi ani la acest roman, o provocare plăcută pentru mine, la care, ca și la celelalte scrieri ale mele, profesiunea de credință este o consecință a experienței în comunicare căpătate de-a lungul a decenii și decenii în învățământul universitar: "Omne tulit punctum qui miscuit utile dulci, lectorem delectando, periterque monendo".
Conștient fiind de complexitatea tematicii romanului, voi fi recunoscător oricărei sugestii pentru realizarea unei ediții adăugite și revizuite.


Cronica la roman, semnată de universitara Maria Pilchin, din Republica Moldova:

Umbre ale GULAG-ului din noi: scriitura ca exod

Trecutul nostru totalitar e copios. Se pare că încă o sută de ani și mai mult vom putea scrie despre el fără a-l epuiza.
O carte interesantă în acest sens este „Gulagul din umbra palmierilor” (Iași, Editura Junimea, 2011), roman semnat de scriitorul român Doru Ciucescu.
Deși romanul contemporan se repetă într-o manieră primejdioasă, a scrie azi romane e la fel de firesc ca a-ți romanța propria viață, propria istorie. Lectorul descoperă în romanul "Gulagul din umbra palmierilor" o enciclopedie narată, o existență povestită, precizată cu minuție, un citatism argumentat într-o epocă a informării. Romanul oferă clipe din trăirile altora, dar autorul încearcă să nu confunde faptele și opiniile, o face cu o dexteritate ce nu poate trece neobservată, astfel nu poți să nu constați fluența bunului cunoscător al datelor istorice care își propune a (re)discuta la rece trecutul.
Existența umană ca o erată, iată ce pare să prezinte autorul prin gulagul său scriptural, prin acel "gulaș" ideologic care ne-a marcat viața politică și economică. Parcurgem cronica timpului auctorial, aproape un veac al incoerenței socialiste, da acel aproape „un veac de singurătate” socialistă. În carte transpare o neclintită credința în cultură ca o contrapondere ideologiei totalitare, acea obedientă mașină de produs oroare socială, acel autism social care producea suflete servile.
Spiritul încărcat de resentimente ale personajelor din roman (un român, un rus, un ungur, un cehoslovac, un bulgar, un polonez, un est-berlinez) vine din interdicțiile tiranice ale lumii socialiste, produse de o ideologie grosolană pentru firescul existențial al umanității. Scriitura se pare să spună că sensul operei se află în posteritatea ei. E și o carte pentru nepoți, urmași. Mă regăseam în momente în care romanul îmi servea drept sursă de informare, pentru mine, crescută după ’90, e deja un roman istoric.
"Gulagul din umbra palmierilor" e o carte curajoasă și vulcanică ce vine dintr-o respirație a inteligenței, a spiritului critic despre o epocă în care nu se prea critica, or e descris un spațiu și un timp putrefiabil. Paginile scrise sunt și un festin intelectual pentru cei pasionați de călătorii. Cititorul nu va găsi presupuneri deloc melancolice, nostalgice, nu există nici cea mai mică încercare minoră de a „ierta” trecutul, dar există conștiința lucidă a subiectivității scripturale, căci istoria este o disciplină infinită sau nedefinită în sens absolut.
Sub bolta spațiului și a timpului lumii arabe, "gulagul din umbra palmierilor", casa cu numărul foarte camasutrian 69, adăpostește niște profesori invitați la Casablanca din lagărul socialist. Fiecare personaj este o lume aparte, o națiune cu destinul ei zdrobit de socialism. Apar în carte și unele sclipiri erotice care sugerează că a te îndrăgosti înseamnă a produce o mitologie privată sau poate a te revolta împotriva unui regim dictatorial.
Cititorul crescut după 2000 înțelege că omul de ieri nu este omul de azi. Cartea poate stârni o bibliotecă de polemici, mai ales în spațiul basarabean cu nostalgiile și fantomele trecutului său comunistoid, povestit într-o manieră curioasă în paginile scrise de Doru Ciucescu, care se pare că a mers pe marqueziana formulă "a trăi pentru a-ți povesti viața" (vine și din CV-ul auctorial, Doru Ciucescu e scriitor, profesor universitar, doctor inginer, invitat la Oran, Casablanca și în Germania, Italia, Franța, român vorbitor de franceză, arabă, engleză, italiană, un homo universalis, până la urmă, care a trăit exodul din "GULAG").