Căderea mea în gol nu poartă nume
În revărsarea galbenă de ape
Și un gropar distins a prins să sape
În râpa veche, pregătită-anume.

Mai ostoiește-ți mersul cel din sape
Să mai petrec un ceas în astă lume
Ce parcă este miezul unei glume,
În oră-oprește-umorul tău, casape...

Căci mortul încă nu așteaptă-n ușă
Pe brațe zdravene spre-a fi purtat
În timp ce plânge galeș o mătușă.

De un deceniu-ntreg mai tot curtat
Căci într-o zi nefastă o mănușă
Chiar în obrazul tău am aruncat.