când te-ai uitat ultima oară
în ochiul bulbucat de tăun
eu obosit aseară
la margini de drum
și-n el nu se reflecta găinușa
ci un ou rozaliu translucid

departe în leu
fără veșminte era gândul meu
liber privindu-l pe-al tău
chircit sub greutatea cosmică
a acelui adio

dacă mai exiști și te-ntrebi
de ce
acum pot să-ți spun
suspectă și definitorie
a fost acceptarea
după lungi așteptări
a nopții promise

de ce tocmai noaptea
solstițiului de vară