s-a dus și vara asta… s-a dus spre alte zări
să-și dăruiască roua și-amiezile fierbinți
eu am rămas în urmă pe jilave cărări
să-mi mituiesc trecutul cu treizeci de arginți…

mă însoțește vîntul prin frunze ruginii
și umbrele-aplecate, umil, spre răsărit
să mai privească-odată cărările pustii...

încet pășește toamna pe lutul ostenit
și-mi ofilește gînduri, speranțe, bucurii...

va smulge vîntul frunza... și iarna va veni...