agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 828 .



Plaja vieții și a morții
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [autumnleaves ]

2012-09-17  |     | 




Singur pe plajă. Nu puteam crede că e atât de întinsă, că are atâtea depărtări.
Și totuși, nimeni.
Doar eu și mireasa mea înveșmântată în alb.
Valurile se loveau, nu foarte puternic, de stânci.
Iz de alge, strigăte de pescăruși.
Aveam sânge brazilian în mine, aș fi vrut să dansez samba până la epuizare, să strig...
...Dar cum să declanșez carnavalul, când totul era atât de liniștit. Nimeni împrejur, de parcă m-aș fi întors în timp, dar ce putea fi rațiune în nisipul fierbinte...
Doar eu și mireasa mea. Dar era moartă, stătea întinsă, avea chipul liniștit, dus dincolo...
Mirosea frumos, parcă a mere, parcă a busuioc, dar n-o puteam trezi, nu-i puteam săruta pleoapele închise.
Atâta viață aveam în mine, Doamne, dar cui să i-o dărui, cum să golesc paharul și să dansez sirtaki, cum să ucid... Nu...


*


Am adormit. Visam că suntem în Rai, eu și mireasa mea.
Mușc din fructul oprit și începe furtuna, pe aceeași plajă. Ploaia rece mă biciuia întruna, vedeam vase scufundându-se, mateloți înecați, urgie...
Nimic nu putea opri valurile imense, apoi tăcere.


*


„Să dansăm, să înceapă carnavalul”.
Mă trezesc alături de mireasa mea, de soarele plăpând al dimineții.
Implor zeii să o aducă la viață, dar era atâta liniște, atâta liniște în jurul meu...
Mă întind alături de ea și închid ochii, mă amețesc cu iz de busuioc.
Aud iar pescărușii și vreau să mă înalț la cer.
Nu! Eram prea fierbinte, încă mai clocotea sângele meu sud-american, încă mai cerea viață.
Dar era moartă, era moartă mireasa mea.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!