ne întâlnisem într-o viață poliglotă
cum se regăsesc anii pierduți pe liniile moarte
și pornește un război pe care nimeni nu l-a vrut
cândva am voit să murim poliglot
și am simțit durerea ascunsă în fiecare cuvânt scris de mână
terfelind vertical mai multe dicționare ca monștrii marini
de pe țărmuri găsiți morți de lucrătorii de pe plaja pustie
bucuria de a avea încă o zi liberă e similară zilei de chenzină
cînd vine taraful într-o țară în care nu mai cântă nimeni
aidoma pescărușilor ce-și adulmecă prada
contemplu un trecut de o frumusețe stranie și indolentă
nu că n-aș putea fi obiectiv pentru ca să nu se mai tamponeze
din pricina mea 167 de mașini pe autostrada din nashville
167 de singurătăți fără asigurare casco sau obligatorie
obiectivitatea trasează linii perfecte în viața mea
de aceea am urât tot ceea ce mi s-a părut geometria unei vieți
fără destin și vocea pe care-am auzit-o la intrarea
și la ieșirea din copilăria fraților grimm nu trișa
omul care-și concepe viața ca-n basme nu e maharadjah
ci schelet din sala de anatomie dacă va mai fi existând
triunghiul divin a fost și este singurul triunghi
pe care l-am putut explica de l-au înțeles
și măturătorii veniți să adune în palmele căuș
puțina lumină-n penumbră a vieții lor și gunoaiele
din filmele lui charlot îndrăgostit lulea de un oraș care-l hulește
în conversația cu Dumnezeu regăsind
tristețea nobilă a celui vulnerabil ca foița de turnesol