singurătatea mea populată de invizibil mă învelește
cu blănuri de urși polari valsând după iluzii pe ghețuri infinite
singurătatea în care sunt vizitat
doar de cei care nu-și pot rezolva singuri problemele
am reținut pentru posteritate soluția logică a terțului tainic inclus
lista este infinită singurătatea de care mă descalț
în fiecare zi stranie și miraculoasă
aruncând-o în brațele sportivilor de mare performanță
ajunși s- o contemple ca pe-o minge de foc din vitrina cu trofee
și–n somnul iepurilor de câmp neluați la țintă de pușca vânătorului
cu ținta de argint a deșărtăciunii la care se raportează
din snobism toți oamenii împăratului
mica aristocrație comunistă și necomunistă
singurătatea mea care sapă șanțuri de apărare
pentru fiecare zi mai prețioasă decât tot aurul
negăsit niciodată în cele două americi
singurătatea în mijlocul căreia nu mă simt
cu adevărat niciodată singur mă lovește
cu mănușile de box până când sunt aruncat din ring
rocky marciano luptă pentru mine cu singurătatea omului cu masca de fier
încrâncenarea nu se termină decât foarte târziu prin knockoutul
spectatorilor care m-au copleșit cu aplauze disperate