pentru că sunt un bărbat tare

dar... de câte ori destinul
ca o adiere a morții
îmi suflă rece-n ceafă
de-ncepe să-mi înghețe inima
riscând să-ți rănească icoana
din senin îmi aburesc ochii
simt roua sufletului cum se prelinge
ca o apă vie peste obraz și pe buze
trezindu-mi sărutările-ți demult uitate
și îmi preface amarul în salin
doar ca să îți conserve amintirea