"Omul amestecat"

La Festivalul de Literatură de la Cicîrlău a participat și basarabeanca Maria Pilchin. Unde juriul i-a acordat premiul întîi. Într-o scurtă alocuțiune lectorul de la Catedra de Literatura universală la Universitatea de Stat din Chișinău a vorbit despre omul amestecat. Sintagma mi-a atras atenția căutînd să aflu ce ascunde în spatele ei. Am citit despre omul revoltat al lui Albert Camus. Un om care spune nu după ce la început a spus da. Mă revolt, deci exist. Apoi despre omul recent. Ce este omul amestecat? Tînăra din Basarabia, cu siguranța termenilor ne-a spus că omul amestecat s-ar afla între Prut și Nistru. Dar și la noi, dincoace de Prut. Am mers pe urma sintagmei. Ea aparține scriitorului Dumitru Crudu și a fost dezvoltată într-un seminar care a avut loc la Chișinău. După opinia lui Crudu, una dintre cele mai comerciale idei vîndute Occidentului sau rușilor e că societatea basarabeană se compune din două tabere rivale. Una visează să se unească cu Rusia, alta cu România sau Uniunea Europeană. Cum este lesne de înțeles, o societate nu poate fi separată ferm în două părți. Stările sufletești, convingerile nu au o graniță riguroasă. Interferența, țesătura, îmbinarea sînt mult mai potrivite pentru a ilustra o realitate imediată. Dumitru Crudu a inventat sintagma, care merită toată atenția, cea de omul amestecat. Referindu-se la teritoriul dintre Prut și Nistru, acolo predomină omul amestecat. Care este și cu rușii dar și cu românii. Este un fel de cocteil. Îi place muzica rusească dar votează cu liberalii lui Chirtoacă. Sufletul omului amestecat este un ecran pe care se proiectează atît nostalgia sovietică dar și dorința de a-și europeniza viața. În societatea dinaintea Republicii Moldova trăiau conformiști, canalii, ticăloși, opozanți, oameni dedublați care una ziceau și alta gîndeau. Erau personaje abile care au știut să-și întoarcă haina după cum băteau vînturile. Aici vin cu o precizare necesară. În societatea basarabeană au fost cîteva nume consecvente în convingeri. Uneori nu au putut fi spuse răspicat. Dar ele au existat. Astfel nu-mi închipui că s-ar fi putut aduna un milion de basarabeni care au cerut alfabet latin, drapel, imn și stat. La Marea Adunare Națională de la Chișinău din 27 august 1989. Care a devenit Ziua Independenței. Apoi temperatura a scăzut, politicienii și-au spus cuvîntul, sărăcia s-a făcut simțită. Interesele multora au ieșit în față. Într-un fel starea de fapt s-a așezat. Observația sociologică poate să ne dea imagini mai limpezi. Omul amestecat, dintre Prut și Nistru, în viziune basarabeană ne poate preocupa. Cum rămîne cu omul amestecat din România? Cred că există, este o realitate a istoriei recente. Dar altfel decît cel din Basarabia. Aceste alegeri pot spune mai multe despre omul amestecat românesc. Maria Pilchin mi-a dat o temă de gîndire.

Gheorghe PÂRJA, „Graiul Maramureșului”