Fire boemă, poetul Daniel Vorona din București și-a intitulat serile de poezie și muzică pe care le conduce Boema 33. La ediția a 87-a, din 06 decembrie 2012, pe care a numit-o generic și „România mea”, invitații săi au fost, printre alții, câțiva membri ai Asociației Culturale Helis: Costel Bunoaica, Florin Ciocea, Florentina Loredana Dalian, Gheorghe Dobre, Dan Elias și Nicolae Teoharie. Spre bucuria noastră, alți doi prieteni marca „Helis” au venit să ne întâmpine: Romeo Aurelian Ilie și Marian Ștefan. Dacă-l mai pun la socoteală și pe Florian Abel care a fost citat de Dobre cu poezia „Returneaza-te, iubito, înapoi”, pot spune că am fost ca într-o mică familie helisiană.
Ne-am rostit poemele, după cum am fost invitați la microfon, am ascultat muzica interpretată (chitară/ voce) de Cătălin Codru, l-am ascultat pe domnul Marian Ștefan vorbind atât de frumos despre „Mișcarea literară din Slobozia”, pe domnul Mihai Antonescu. Au fost prezenți și invitați din alte orașe (București, Pitești), printre care poeții Florian Stoian-Silișteanu, Marcel Fandarac și debutantul Florentin. Publicul, deși nu prea numeros, a ascultat atent și a reacționat ca un public iubitor de poezie, lucru îmbucurător într-o lume ce pare a-și fi uitat poezia. Am interacționat ca niște adevărați prieteni, am oferit reviste și cărți. E mult, e puțin? Este! Cel mai important e că se întâmplă. Nu știu câte astfel de evenimente se întâmplă în țară, însă Boema 33 își are meritul de a se întâmpla constant de ani buni de zile. Felicitări și mulțumiri lui Daniel Vorona, poetul cu nume de mănăstire (așa s-a exprimat cineva lângă mine: „Ce mai nume de mănăstire are!”), care se încăpățânează să „pună pe tarabă” poezia, într-o lume cu tarabele pline de droguri, de prostituție, de violență și prost gust. Și bine că mai există și „nebuni” care-i țin isonul!
Întreb și mă întreb: faptul că niște oameni, cu griji, cu probleme, cu familii, au dat zor să-și termine treburile personale și profesionale, s-au urcat în mașină seara, au făcut drumul până la București, s-au întors târziu după miezul nopții, au prins 3-4 ore de somn, pentru ca apoi să meargă din nou la obligațiile lor, faptul că alții au renunțat la sărbătorirea vreunui Nicolae sau pur și simplu la confortul lor casnic, toate acestea pentru o seară de poezie și muzică, reprezintă un semn de anomalie sau un semnal să lucrurile încep să se așeze pe un făgaș bun? Nu dețin răspunsul. Dar pot încerca o părere personală: oamenii încă au nevoie de poezie, poezia încă are nevoie de noi. Să nu ne pierdem poezia, să nu transformăm lumea într-o tarabă! Acesta este și motivul pentru care noi, cei de la Helis, am făcut niște eforturi pentru a ajunge acolo unde am fost invitați. Cineva care nu mă mai văzuse demult și care aflase între timp că „sunt scriitoare”, când i-am spus că am o slujbă și care este aceea, m-a întrebat cu o superbă naivitate: „Cum, tu nu trăiești din scris?”. Nu. Niciunul dintre noi nu „trăiește” din scris (adică nu mănâncă, nu bea, nu fumează, nu se îmbracă, nu-și întreține familia din scris). Și totuși, schimbând planul, aș zice că toți trăim din scris. Pentru că probabil ne-ar fi foarte greu să trăim fără el. Pentru că traiul nostru nu se reduce la a mânca, a bea, a fuma, a te îmbrăca, a-ți plăti întreținerea... Cine a mers măcar o dată la întâlnirea cu poezia și muzica (și, în general, cu arta), înțelege aceasta.
Seara s-a încheiat cu surpriza pe care ne-a făcut-o Daniel, aceea de a ne acorda, din partea Revistei „Vama Literară”/ Club Art „Boema 33”, Diplome de onoare și titlul de Cavaler al Ordinului Cultural Boema 33, pentru opera literară „de până azi” (Președinte: Daniel Vorona, Secretariat: Mihai Antonescu). Uite așa, am ajuns și ... cavaleră (Hei, lingviști, mai umblați un pic pe la DEX, pe la DOOM!).
Mulțumim, Daniel Vorona, și nădăjduim că prezența noastră a lăsat o urmă frumoasă în istoria (scrisă ori nescrisă) a Boemei 33.