agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 781 .



mini-tratat de etică patriotică
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Pigudel ]

2012-12-13  |     | 




avea 83 de ani când o cunoscusem
sa vie de famille
începuse într-o căruță pe ruta bucurești-sibiu
pe atunci avioanele nu mai duceau călători
ci doar explozibil pentru cai nărăvași și foarte inteligenți
cu stea albă în fruntea neagră
știind să ocolească din instinct patriotic gropile neastupate din războaie
din nedumeririle mele și din amirarea strămoșească
s-a născut singurul tratat de etică sentimentală
urmărind să descrie cu minoțiozitate de pictor realist
media armonică din toate lucrurile de suflet
neacoperite de zăpada viscolită a morții
în ce măsură sentimentele devin convingeri
în ce fel convingerile omului neprizonier al niciunei ideologii
pot fi admise ori convertite în sentimente de iubire
dacă morala și virtutea se pot redefini aidoma gemenilor
îmbrățișați în căruța adevărului nedomesticit de drumul lung
pe ruta bucurești sibiu când nu exista transfăgărășanul
ci doar coamele viclene ale munților vicleni
lătrați de vulpea vicleană a morții
orașele fiind ocolite dinadins de geamătul nenăscutului
în lumina plăpândă a singuratecelor stele
după ce ai fost lovit în plexul solar
universul a început să-ți semene
luciditatea omului singur schimbă natura lucrurilor
și o așează ca pe o jertfă pe crucea de fag vechi de când lumea
după ce ți-au fost smulse aripile cine mai poate răspunde
și cine mai poate resimți durerea astfel încât nupțiala călătorie
mai așteptată decât un război adevărat din prima zi a lunii de miere
să devină o plimbare aproape mistică
dulce ca mierea mânând bidiviii de foc ai destinului
înhămați la caleașca lumii în descompunere
pe șoseaua decupată din filmele western
pe vremea aceea șoselele erau mereu deschise
pentru mirii îmbrățișați în mit și nu în insuficiența războiului
celor care și-au pierdut patria și dreptul fundamental
la onoare

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!