agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-12-25 | | primul crăciun pe care mi-l amintesc se numea moș gerilă mai înalt decât mine și decât plozii de vârsta mea stăteam pe scena căminului cultural tovarășa învățătoare urma să ne împartă daruri un pix sau un pistol cu dopuri încercat mai întîi de băiatul tovarășei noi credeam că este cu adevărat al lui uneori se bârfea la o cană de vin fiert de tata profesorii și directorii erau anchetați de partid pentru că luaseră darurile muncite și meritate ale copiilor din sat ca și atunci fiii poporului sunt cei mai harnici fetele cu un singur nume nu mai mor fără mine bradul sclipind vorbește cu morții însă nu pentru asta am aprins lumânări ci pentru valurile blonde ale mării care mi-au inundat camera nicăieri în lume nu-mi mai regăsesc sălașul poate că fata despre care spun se chema diotima poate că ea fost aleasa inimii mele și eu nu i-am dat importanță până la sexul vulcanic acoperind mai multe continente eu sunt singurul supraviețuitor vino să vezi ce a mai rămas din lumea idolatră îți scriu din egipt cu magii îngropat în alizeul muritorilor din mine a rămas o hieroglifă pe crucea viscolită –n nisipul arzător generațiile succesive perindate prin istorie n-au ajuns până la mine și nu mi-au cunoscut vreodată strămoșii primul strămoș cunoscut de mine lucra la gherghef imnul nemuritor al oamenilor liberi ultimul om liber am fost eu din raze am împletit o cunună nimeni nu a mai murit după mine omul sărac a apărut mult mai târziu în istorie port doliul său ca pe o armură invincibilă conștient că eu nu pot încăpea acolo unde încape cămila și nici lumea dezmățată pe crucea verde de salcâm plin de roșcove pentru fiul rispitor fratele meu voi muri sau îmi va fi dat să mă bucur de viața fiului meu până acum am băut numai și numai din cupa deșărtăciunii o cruce prea grea pentru drumul plin de sânge nici nu mai știu de ce lumea mi-a supt sângele ca și cum eu aș fi singura fantomă a omului bun căruia granița dintre bunătate și indiferență îi e totuna jertfa mea nu mă mai suportă altcineva trăiește în numele meu viața mea a fost nu de salcie gânditoare ci de leu care după ce a terminat toate savanele a înțeles că numai cu prada nu se poate trăi de aceea e mai bine să mori cât mai timp să te plângă cei în putere mai târziu va fi mult prea târziu și ploaia care va veni va șterge și numele uitării când ai un prunc de alăptat e bine să nu mori dacă nu ai găsit lupoaica potrivită resemnarea nu face parte din legea junglei nu poți muri așa tam-nesam ca și cum ai bea o cană cu apă ci când cei care vin după tine într-adevăr nu mai au timp decât pentru ei înșiși cândva am avut un prieten alb călare pe un cal alb galopul său întrecea trenul și locomotiva cu aburi insuficientă pentru a mă ajunge din urmă cândva am avut un prieten olar și vasele făcute din mâna lui sunt ceea ce am mai bun din viața de lut a omului întors în țărână oridecâte ori întorcea roata simțeam că totul se sfârșește el avea un prieten arcaș a cărui săgeată mi-a dat-o mie după ce am încercat-o în repetate rânduri pe locul gol s-a înălțat o monastire fără ziduri numai lumini și vitele de povară plângând îngenuncheate m-am apropiat de staul și răsuflarea divină încălzea pământul și acum simt cum căldura scâncetului îmblânzește fiarele lumii nu pot să mă apropii pot cel mult să-l urmez pe Iisus în bezna lumii după singura dorință a părinților și după arhetipul după care m-am pregătit ani în șir singura mea dorință a fost și este să-i mor aproape nu mai am vreme de altele și nici nu mă mai interesează văd mii de suflete care mă urmează după ziduri simt pace și binecuvântare lângă copilul fără scutece El este Fiul Lui Dumnezeu pentru care-am putut ajunge până aici dincolo e moartea niciodată nu am fost atât de aproape în lumea mistică și imperceptibilă când am fost singur mai singur decât toți de pe acest pământ nimic nu m-a putut vindeca de singurătate și durerea pe care-am trăit-o a fost opacă înălțând ziduri între mine și lume am strâns din dinți până mi-au rămas doar niște cioburi pe care le voi păstra ca o amintire a zilelor de căutare înverșunată fără o țintă anume sau cu o țintă mișcându-se mereu fără a–nțelege de ce lumea divină nu este pentru cei care nu o caută și nu se golesc de tot răul lor și al lumii când am vrut să-mi înalț cortul pământul s-a cutremurat ceea ce a fost adevărat printre cutremure a rămas locuiesc la o margine de stâncă și lumea care se deschide este un semn al apropierii de Dumnezeu chiar dacă mai întâi mi-a fost dat să-l urmez pe Dante pe un drum atât de personal în care niciodată nu mi-am regăsit pacea și liniștea ci doar aparența și esența căutării mute sau vorbite a aproapelui pe care l-am perceput hulindu-mă sau hulindu-te la apropierea de staulul divin aburii calzi ai vitelor primenesc pământul până la a doua venire stau aici și plâng lângă trupul înfășat al Dumnezeului Celui Viu cu propria sa mama cu tatăl neucis cu pietre înfăptuind cea mai puternică revoluție din istoria omului fără voia mea sunt bun mai bun decât am fost vreodată intrarea în lume se face prin scâncet prin țipăt prin chiot mi-a fost dată o povară mai grea decât am putut duce până am uitat totul și am văzut că și uitarea are stăpân un stăpân -copil regele regilor și împărat al împăraților adevărul se deschide ca o lumină gigantică și spulberă pleava lumii îngerul mătură zăpezile maran atha |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate