agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-01-05 | |
într-o zi oarecare(atunci cînd voi crede că au nevoie de mine)
am să închid ochii de parcă aș închide seiful unei bănci aș scrie pe cer tot ce mă doare mai întîi aș sufla așa cum făceam pe vremuri pe geamurile compartimentelor de tren goale apoi cu degetul aș scrie s.o.s-uri și rugăciuni ca să-mi ascund neputința e mai ușor să spun că nu am fost niciodată că am fost o scînteie care a făcut dragoste cu un strop de apă că am fost vineri și dumnezeu robinson oho și ce bine ne-a fost hrănindu-ne cu iezi imaginari și stafide da poate că n-am fost niciodată am citit biblia dar ea o să mă citească vreodată pe mine? am primit fiecare zi ca pe un blid de orez pe care îl primește un deținut am mulțumit gardianului am primit fiecare zi ca pe un glonte în cap așteptînd ca soldații să-mi scoată dinții de aur am făcut dragoste cu fiecare zi și în fiecare noapte m-am trezit cu banii pe noptieră am scris crezînd că mă curăț că voi fi iertat ceea ce dumnezeu a greșit omul să nu despartă pentru mine a devenit mult mai ușor să zbor decît să merg și să văd asfaltul ridicîndu-se în miezul nopții ca london bridge să facă loc celor ce nu mai sînt porniți într-o croazieră de lux un singur regret eram pe mont blanc și s-a crăpat cerul dacă aș fi știut forțam puțin și mă strecuram în el puteam să joc la păcănele fără să pierd nici un om însă eram băutor de bere neagră și aveam de două ori greutatea normală de-atunci am renunțat la bere îmi beau propriul sînge zicîndu-mi că e sîngele domnului am slăbit și stau cu ochii spre cer în speranța că o să crape din nou îți spun ție toate acestea pentru că mi-e tot mai greu în orașul acesta care miroase a spermă și a carne de vită proaspăt tăiată mi-au luat cele patru sute tancuri le-au dus la topit au făcut cruci pentru cei care mor fără nimeni m-am săturat să primesc fiecare zi ca pe o citație de la un executor judecătoresc ce mă anunță că a cedat creanțele unui alt înger asfixiat într-un final mi-aș vinde și sufletul celei care știe să-mi închidă ochii
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate