un om înțelept cu ochii oracolului de la delphi
o lăuză cu pruncul în copaie
o barză care nu-și mai găsește cuibul din anul trecut și bate la ușă
un prieten dintr-o țară neagră care știe să întâmpine leii
lăsându-ți ca amintire forța lui prin care să înfrunți pustietatea
un copil care îmbină culorile curcubeului
și cerul se desface în fâșii egale
un pictor care crește culorile
și cum le atârnă pe cer și le lasă acolo
să se adape când îi va fi sete o herghelie de iepe de stepă
un om mediteranean care udă
în fiecare punct cardinal al vieții dânsului
un portocal un lămâi un smochin un migdal
pentru același copil adormit în brațele Tatălui
un zeu care știe să recunoască virtuțile pământene
și ia cu mâna toate bolile pentru care nu s-au inventat leacuri
mai puțin cu una boala mea căreia tot zeii i-au spus poezie
un ținut al ierburilor suculente pe care pasc alene și pe săturate
vitele de povară pe care nu le mângâie decât biciul stăpânului divin
un melc târând după sine șase cochilii de argint
și în care nu va mai dormi nimeni printre războaie
și toate celelalte lucruri și întâmplări
care n-au fost pomenite de la începutul lumii
fiecare după rostul și neasemuirea-i inefabilă
frumusețe se numește