Oraș cu destin de poveste,
unde Dunărea sfârșește,
pe unde Europa crește.
Ne-o spune semeț un far,
cândva pe malul mării, azi lângă bazar.
Europolis, vis de scriitor,
devenit hotel ulterior,
se zbate acum în ruine,
la fel ca pescadoarele marine,
nu că n-ar mai avea marea pește,
ci c-am ajuns ca leneșii din poveste,
ne este greu să mestecăm mâncarea,
mai bine ținem spre eșaford cărarea.
Străvechiul oraș medieval
dădea cadâne la sultani,
atrăgea oameni cu bani,
să fi tot trăit acolo mii de ani.
Poți să-l ajungi numai pe apă,
de aceea puțini încearcă.
Misterul locului îți dă gândit,
când pe uscat nu mai e de trăit,
să te tragă poate ața
să-ți apună acolo viața.