copacii au crescut odată cu dragostea mea
de libertate
și nu de puține ori furia
sau tristețea mea i-a înfuriat, provocând furtuna
odihna mea le-a dat rădăcini tinere
inima mea îndrăgostită - flori în fiecare primăvară

zilele intră într-un sac încăpător
fără ca timpul să-și cunoască prețul său
rădăcinile mele au murit demult și hrănesc alți copaci
pe care o altă fată îi va iubi crescând
ploaie va chema asupra lor
îi va răni și vindeca verdele ei și al vârstelor
cu ochii ei umezi și calzi
pe care îi vei recunoaște după culoarea ploilor
așa cum și eu, alta fiind,
recunosc după furtună un copac bun