veniți
mi-i sufletul o barjă
primește-ncărcături de vis.
de asfințitul se arată
și-i sângeriu de nedescris
veniți
cât încă mai sînt tânăr.
uitați de sictiriri
mizerii
uitați de tot ce e impur
priviți ca pe-o minune viața
cu tot ce are împrejur.

și tu să vii
chiar dacă-mi pari blazată,
eu te-nțeleg, că sînt și eu la fel.
abstracții fă cu inima curată...

în totul univers eu sînt umilul
atom cu suflet de poet...
uraniu-n descompunere se crede tânăr
uitând că moare-n izotopi.

să-ți pun pe tine umbra-mi trecătoare,
primește-mă în tine ca pe-un vis,
nu spune nimănui-
să pară o-ntâmplare
în tot cuprinsul tău de necuprins...

fă tot ce vrei,
dar să nu-ți fiu uitare...