uneori sting lumina de parcă
aș arunca ultimul bulgăre de pămînt peste cineva care încă e viu
aud totul în mine cum pleacă
de parcă se așteaptă inundații masive
inima sternul și capilarele
toate apucă în grabă
tablouri boarfe sau acte
în încercarea complet inutilă
de a mai salva cîte ceva din cel ce am fost

și în tot acest întuneric
nu știu ce ochi să închid
m-ar tenta ochiul drept să-i spun că astăzi va merge cu mine în rai
m-ar tenta ochiul stîng
să-mi urlu dacă tu ești profetul
salvează-te pe tine însuți
și mai dă-i încolo pe alții

mi-e frică să cred că există un dincolo
aș face cu voi un pact
dacă opriți soarele în loc să am și un ceva de care să mă spînzur(camera mea nu are colțuri)
vă jur că am să mă-ntorc și-am să vă spun
cum a fost
sau mai degrabă mi-ar deschide pieptul legistul și luați voi de acolo
ce vreți

în fiecare zi mă las în paza tatălui
tatăl e tată pentru că-l simți nu pentru că-l vezi
dar iată că fiul lipsește
a dat bir cu fugiții ca un patron hăituit de garda financiară
înjură în gînd tu-ți pălăria lui hector
numai pe micii evazioniști îi vinați
dar pe la cei care te lasă fără suflare
cînd mai veniți?

și uite-așa tatăl trece regulat pe la fiul
din cînd în cînd îi dă cîte-o zi în care totul îi merge prost
el o contestă și ziua aia din viață nu se mai pune

totul a devenit simplu de cînd m-ai dăruit mie
cînd ajung seara acasă cărînd acest trup de care
umbrele se vor bucura ca de o vînătoare bogată
nu mai trebuie să caut cartela de interfon
nici cheia de la cutia poștală
nici să citesc apometre
pun capul în pernă de parcă m-aș așeza la cina de taină
dalelor din st. james park le spun luați trupul meu
cină mănîncă din mine va fi carne în veci
stațiilor de metrou londoneze le spun beți sîngele meu
cine bea sîngele meu va căuta oameni în veci