Dispar din peisajul urban străzile pavate. Dispar și prietenii mei, se duc rând pe rând să moară de tineri, știam eu că am prieteni deosebiți. În ritmul ăsta de dispariții, nu va mai avea orașul ăsta străzi valabile pe care să mă dau cu dricul ca-n visurile mele, țaca-țaca-roți-de-lemn să trezesc toți vecinii pe la geamuri să mă vadă în costumul cel nou, pentru că prieteni să-mi vină la înmormântare deja nu mai am. Și-a făcut fiecare rost de a lui, cu anticipație, fir-ar să fie.