cerul a murit
imediat după trecerea trenului
fereastra nu mai folosește nimănui
sub plăselele ochilor mei
dumnezeu scade
ca un plutaș de rând


n-am să mai pot rosti nimic glasul meu
este sternul acestei singurătăți
întoarcerile nu au sens
decât în măsura în care desfac pielea de șarpe
a timpului
să ne cuibărim
sub

până ni se rumenesc inimile
și cad
ca orice alt obiect vrăjit de gravitație