aduc în oase un cârlig de care se atârnă prezentul
la decolorat
ca și alții
fac și eu schimb de vieți cu moartea
mamele știu

și își împart rugăciuni
care cos glasul pe viu
rod cerul
și ne umplu cu nisip
pieptul să înfigem lumânări
celor care zidesc pământul.

cu tendoanele tăiate, bocancii. din când în când
se deschide
fereastra. mi se surpă ochii

privirile mele sunt un set de porumbei voiajori
care-și aruncă aripile

veștile mi se șterg din memorie