(în sufletul meu demonii sunt împietriți
așteptându-mă doar să le arunc o privire în ochi
pentru a reveni la viață)

nu
mersul prin întuneric nu e ca mersul pe bicicletă
nu te obișnuiești niciodată, nici măcar atunci când îți devine
prieten, hrană sau adăpost, întotdeauna ai să-l uiți
pentru că nu e niciodată la fel

între noi multe diferențe
eu am murit aici azi pe când tu ai trăit doar să povestești mai departe
eu am înviat aici azi doar că să ajung a înțelege itinerariul următoarei morți

spune-mi de ce atunci când privești lumina te dor ochii și riști să orbești
pentru ca apoi să te cufunzi într-un întuneric etern, orice ai alege întuneric sau lumină
tot în același loc ai să ajungi, acolo unde nici măcar bătăile de inimă nu se
mai propagă de la om la om

oricum ar fi
întunericul este în fiecare loc în care există lumină
pe când lumina nu există acolo unde este întuneric

să știi că negrul și întunericul
sunt două existențe total diferite așa cum singurătatea
are mai multe forme cea mai roditoare fiind cea absolută
punctele negre din inima mea sunt niște spații moarte
unde chiar și întunericul a încetat să existe
totuși îți spun
se poate iubi
chiar și prin atâtea frici