Ies 15 min să îmi duc soția undeva. Când mă întorc, locurile de parcare sunt dispărute ca picăturile de rouă la ridicarea soarelui. Ma invârt câteva minute prin cartier, nemulțumit de irosirea vitalității proprii. La un moment dat zăresc un locșor cu interesul cu care vede uliul un porumbel astenic. Parchez în 3 mișcări, zic eu, frumoase.
Din curtea din față apare un domn care începe să îmi spună ceva despre nevastă-sa, care urmează să revină de undeva și căreia îi place imens să parcheze acolo, mult mai mult decât să umble talanga - balanga cu mașina prin cartier în căutarea vreunui loc de parcare, ca alții.
În prima clipă mă gândesc să mă laud și eu cu nevasta mea, de care sunt foarte atașat, renunț totuși pentru că nu pare un concurs macho de lăudat nevestele ci ceva mult mai profund, astfel că îmi folosesc talentul oratoric pentru a-i transmite domnului cu multă claritate că și mie îmi place mult locul ăla, de la culoare și formă la amplasamentul favorabil intrării în bloc.
Domnul, scrâșnind din șlapi,pare să ia foarte personal ceea ce ii zic și începe să discute ireverențios la adresa caracterului, dar mai ales a capacităților mele intelectuale. Pare ca el interpretează replica mea ca o formă de prostie și este suficient de exigent cât să nu suporte prostia celor din jur (un mic paradox fiind detectabil din perspectiva mea).
Deși nu sunt prost, ba chiar prin comparație cu el par un Einstein, simt un oarecare disconfort la care el nu pare părtaș,disconfort pe care vreau să i-l împărtășesc nu atât la nivel ideatic cât la nivel de percepție intimă. Fac asta, sclipitor, comunicându-i că este un bou. Că nu are propriu-zis coarne, dar este, dincolo de această mică și nedreaptă scăpare, un bou.
Dezgustat intră în casă... Îl înțeleg, este greu să discuți cu oameni necivilizați.
Întrucât într-o oră oricum plec din nou și întrucât nu aș dori ca mașina să îmi fie băgată într-un proces de tuning la nivel de caroserie, consolându-mă cu ironia dubitabilă a faptului ca prostul de fapt ar ceda ultimul mă hotărăsc să îmi mut mașina.
Plec mai departe, deplângând proasta mea capacitate de a memora fețele meltenilor, datorită căreia, probabil, îi voi vorbi politicos data viitoare când îl voi întâlni.