timpul cu toată tandrețea lui
era al meu
îl puteam cuceri și elibera
îl înfășuram uneori în jurul umerilor
îi plăcea câmpia înflorită
el, timpul, era chiar sclipirea ochilor mei
primăvăratici și foarte atenți
când adunau o câmpie și încă o câmpie
și nu le scăpa niciun colț de iarbă
roua acelei ierbi nu s-a uscat nici până azi:
ne aparține

liber dar supus și blând
timpul meu se strecura printre sistole
frumos și înțelept
prea tânăr pentru copila de-atunci
înaintat în vârstă și prudent acum
când mi-e prieten bun abisul