Þara noastră s-a născut blagoslovită nu numai cu râuri, ramuri, viezuri, mânji și femei frumoase ci și cu o propensitate neobișnuită de a crea specialiști, experți, gânditori și filozofi.
Practic în ghiozdănelul fiecărui copil (dar și în paharul în golire al fiecărui adult) născuți pe acest meleag legendar stau diploma de specialist, certificatul de expert, masteratul de gânditor dar și bâta verbală de filozof omniscient ultragiat. Român.
Motivele pentru care avem atât de mulți specialiști sunt numeroase.
În primul rând faptul că, în ciuda camerelor de luat vederi de la BAC, este foarte, foarte greu să oprești un român să termine o facultate. Sunt oricum multe facultăți. În cadrul fiecăreia, ca profesor știi că oricum individul va ajunge până la urma specialist, nu poți lăsa tehnicalități de tipul că nu știe nimic, nu îl interesează nimic și nu gândește niciodată să îi strice viitorul. La urma urmei ai o reputatie de umanitate de apărat și un interes de a spori șeptelul de specialiști mai tineri din domeniu. Știi că dacă ești al dracului se va închide facultatea din lipsă de mușterii, masochiștii hotărâți să se tortureze cu examene pe bune sunt puțini, așa că riști să îți predai la bătrânețe balivernele doar nevestei.
În al doilea rând specialistul român nu iși supune prolificitatea regulilor stupide din alte părți (studii controlate, dovezi, bibliografie și simț autocritic). Ca urmare el poate prolifera atingându-și plenar nivelul de expertiză, profitând de abundența de amintiri, imaginație și de capacitatea înnăscută de a verbaliza continuu. Devenind astfel un om cu păreri și atitudini, deci un român pur sânge.
În al treilea rand, în lipsa specialistului român, cu bonomia, frica de dumnezeu și capacitatea lui de a vorbi, vorbi, vorbi ar putea veni tot felul de francezi, americani sau palestinieni care să atenteze la fibra noastră națională maltratând opiniile cu dovezi, aducând argumente pe ton calm și construind lucruri prevazute a dura, fapte reprobabile și agresive la adresa spiritului românesc, pe care cu greu le-am putea ulterior deteriora.
Așa că vom continua cu experții noștri în comunicare cu mioare și relații cu ciobani ungureni și meșterii noștri Manole cu ideile lor inovatoare de construire în vad inundabil.
Cutremurele ne vor fi prezise de Mărumreni; ele vor veni sau nu vor veni, dar măcar vom trăi cu ușurare neapariția lor.
Specialiștii în medicină vor continua să amâne diagnosticele până ce tratamentul (ca și pacientul) vor reveni acolo unde le este de fapt locul, în mâinile Domnului.
Experții financiari ne vor explica cu acuratețe ca la chiori fluctuațiile principalelor valute, în zilele trecute și vor estima cu prețiozitate că de-acum încolo va fi mai bine, mai rău si, uneori, tot așa. Ceea ce în mintea noastră face sens, fiind spuse la televizor.
Gânditorii ziarelor vor continua să nu ne ofenseze cu adevaruri incomode și greu de integrat, să ne explice atitudinile obligatorii și mai ales să ne arate pe cine sa urâm, pentru a nu pierde acest filon de coeziune națională.
În fine, marii filozofi ai politicii vor continua să ne împărtășească din gândirea, ideile, sentimentele și patriotismul lor, sub pavăza celor 2 km de autostradă pe an, 10 lei creștere de salariu pe cincinal și sfertului de catedrală a neamului realizate deja.
Dar ce dracu? Decât să avem specialiști bulgari, unguri sau, și mai rau, secui, eu zic că tot e bine că îi avem pe ai noștri. Os din oasele specialiștilor getodaci în politica externa și războaie de acum 2000 de ani.